Scurtă sinteză a raportului „Participarea financiară a salariaților – modele europene și realități românești”
Astăzi, 3 decembrie 2020, ora 16.00, Institutul pentru Solidaritate Socială în parteneriat cu Fundația Friedrich lansează un foarte interesant raport realizat de profesorul de econonomie de la Copenhagen Business School, Cornel Ban. Numele raportului „Participarea financiară a salariaților – modele europene și realități românești” poate să nu indice direct noutatea și caracterul foarte provocator al documentului propus de economistul Cornel Ban. În traducere liberă, raportul se referă la modul în care salariații pot accesa o parte din bogăția companiei în care lucrează (acțiuni, parte din profit), dincolo de salariu. Sună foarte revoluționar într-un spațiu ca România în care asemenea discurs este într-o totală opoziție față de pozițiile economice dominante.
Câteva date inedite din raport:
La ce se referă conceptul de participare financiară:
“Conceptul de participare financiară a angajaților se referă la practica de a le acorda acestora pe lângă salariu și dreptul de a beneficia de o componentă variabilă din profiturile întreprinderii. Plata cotei din profit se poate face direct sau se poate integra în diverse forme de operațiuni financiare din care se acordă plăți după un interval de timp agreat (Maack and Partner 2014).
Practic, există trei mari modalități ale PFS:
- Cash imediat (bonusuri);
- Plăți amânate pe calea unor planuri de economisire (inclusiv de pensii participative);
- Participare la dividende (în urmă acordării de acțiuni).” (Cornel Ban, Participarea Financiară a Salariaților, 2020)
A cui a fost ideea? A vreunui economist Marxist? Nu chiar:
“Originile PFS sunt în economia liberală. Ideea apare pentru prima dată la Adam Smith, însă este articulată explicit de John Bates Clark, fondatorul liberalei Asociații Europene de Economie și părinte al economiei neoclasice în varianta ei marginalistă, cantitativă (prestigioasa medalie „Bates Clark” în economie este numită după el). Bates Clark creionează un model de capitalism larg partajat în care vede cea mai rezilientă formă de agregare economică (Blasi et al 2008: 1-2). În notă liberală, instituționalizarea acestuia urma să se facă prin dinamică mecanismelor pieței” (Cornel Ban, Participarea Financiară a Salariaților, 2020)
Care sunt modelele de succes și de insucces ale participării financiare a salariaților? Contrar așteptărilor Franța este modelul de succes. Generalul de Gaulle bucurându-se de puteri sporite a introdus această practică în 1959 în Franța cu destul succes. Suedia, deși ne-am aștepta să fie ea modelul de succes, a introdus această idee începând cu anii ’70 dar eșecurile electorale ale social-democraților și luptele interne dintre sindicate au făcut ca măsura să fie definitiv demantelată în anii ’90.
Ar fi posibil să avem participare financiară a salariaților și în România? Vă invităm la lansarea raportului să aflați singuri răspunsul la această întrebare.
Raportul poate fi consultat la acest link:
Link-ul la evenimentul online:
https://www.facebook.com/events/672099173477441
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!