În ultima decadă România își tot sporește bogăția, dar românii continuă să părăsească țara
O analiză Credit Suisse spune ceva încurajator: pentru prima dată în istorie România este mai bogată decât Ungaria. În 2018, bogăția per adult în România a fost estimată la 42.282 dolari americani. Pentru țările vecine, valoarea a fost de 41.118 în Ungaria, 30.224 în Bulgaria, 19.582 în Serbia, 5.204 în Ucraina și 3.837 în Republica Moldova. Tot sursa citată mai indică că românii sunt de două ori mai avuți decât argentinienii & rușii și de trei ori decât brazilienii.
S-ar părea că suntem pe drumul cel bun. Și totuși… La majoritatea indicatorilor cuantificați de Eurostat suntem depășiți de vecina noastră, Ungaria. Iată câteva exemple:
- procentul populației aflate în risc de sărăcie (2017): România – 35,7%, Ungaria – 25,6%;
- procentul populației aflate într-o stare materială extrem de precară (2017): România – 19,7%, Ungaria – 14,5%;
- cheltuielile sociale (2015): România – 14,6% din PIB, Ungaria – 19,4%;
- procentul populației fără baie & duș & toaletă în casă (2017): România – 27,2%, Ungaria – 3,3%.
Sunt mulți alți indicatori care indică starea precară a multor români, și asta în ciuda bogăției clamate. Urmare a acestor inegalități sociale din țară, foarte mulți români aleg să părăsească țara – definitiv sau sezonier. În graficul de mai jos sunt surprinse diferențele dintre România și Ungaria. Diferențele foarte mari din 2008-2009 tind să se diminueze, dar încă există o emigrație mult mai numeroasă dinspre România spre țările vest-europene.
Un alte exemplu, mulțumesc Adrian Iordache pentru date & muncă: numărul românilor înregistrați în Viena (la 1 ianuarie în fiecare an – vezi graficul de mai jos) crește continuu. Asta indică că starea din țară nu este una chiar așa de roză. Este evident că bogăția națiunii se distribuie inegal în societate. Adăugăm și lipsa cronică a locurilor de muncă în zonele rurale + urban mic și mijlociu și știm că nu e (încă) cazul să ne entuziasmăm. În acest context, sunt voci care contestă plafoanele impuse pentru salariul minim pe economie – e totuși ireal. Cornel Ban este categoric la acest punct: nu există alternativă la măririle de salariu minim. dar asta nu e suficient. Și alte politici economice trebui să existe pentru a opri deșertificarea demografică a României. Deocamdată, este evident, doar ne îmbătăm cu apă rece: 85% dintre români au proprietăți imobiliare, deci vorbim de o bogăție imobiliară potențială și nu una pe bază de cash flow.
Un alt exemplu, personal, privind starea lamentabilă a țării. Am fost la școala copilului, Bulevardul Titulescu, zonă ultra-centrală. Am așteptat tramvaiul 1: după o jumătate de oră, tramvaiul, arhiplin, nu putea să urce pe Podul Basarab – afară ploua și tramvaiul, plin ochi, ca să vezi, patina pe șine. Este inutil că în interior te sufocai, oamenii erau prinși ca într-o cutie de conserve. Starea de nervozitate a fost norma pe tot traseul tramvaiului – mulțumim administrației, o ducem bine cu transportul public. Și nu, asta nu e excepția, e norma, copilul merge la școală zilnic și îi știu micile experiențe din jungla urbană București.
O altă experiență, cu trenul de la București la Iași și retur. La fel, totul arhiplin, tren burdușit de călători. De la Iași la București totul, dar absolut totul era blocat. Să mergi la toaletă? Trebuie să fii haiduc să te strecori printre bagaje și oameni. Toaleta era înfundată, absolut totul fiind de un mizerabil porcesc.
Ne miră, în acest context, ce a scris un cercetător italian (Stefano Bottoni), ce locuiește la Budapesta (lucrează la Academia Maghiară de Științe. Știe bine România, a stat la noi și a scris despre țara noastră), despre recentele date ce stabilesc că România este mai bogată decât Ungaria? Las mesajul aici, e public în fond – e scris în engleză, traducerea îmi aparține:
…scuze, dar aceste comparații sunt un nonsens. Vă rog, mergeți în România și trăiți acolo ca un localnic, încercați să intrați în contact cu administrația publică; încercați să mergeți cu trenul, să faceți orice implică o interacțiune cu statul și aparatul său birocratic. În acest moment România are mai mulți pensionari (aproape 5 milioane) decât angajați în sectorul privat. Dintre aceștia, 1,5 milioane câștigă salariul minim, unul care este în jur de 300-320 euro net (este generos Stefano aici, de fapt cam 250 de euro, nota mea). Aceasta nu este Europa, poate o îmbinare de Latin America și cel mai sumbru haos post-sovietic. Scuze pentru că sunt așa de tranșant, dar la centenarul unificării României este important să subliniem ceea ce țara a realizat și ceea ce nu a realizat. Există un sentiment de furie și pesimism cinic în România de azi, iar tinerii din clasa de mijloc urbană părăsesc țara imediat după terminarea liceului…
Să concluzionăm: spunem tot mai des că România își sporește bogăția – datele brute pare că susțin aserțiunea. Problema e că cei mai mulți români nu se află sub această umbrela de prosperitate, iar datele prezentate mai sus sunt și ele o probă că există probleme societale grave.
‘neata
Imi cer scuze, de abia acum vazui raspunsul dumneavoastra din 20 septembrie 2018 de la România contemporană.
Deci ..de ce s-a diluat CriticAtac?
Pai in primul rand de Ernu d’aia. Fiindca Ernu este sectant. Adica provine, a fost crescut intr-o familie de sectanti. O fi (devenit) el ateu insa … insa comportamentul a ramas adica dpv politic a devenit sectar. Atitudine care a placut multor altor autori de pe Criticatac – ei sunt „inteligentii” care lumineaza turma bizoneasca…
Apoi, apoi .. sa zicem sponsorul , Fundaţia Friedrich Ebert ….
In fine autorii Criticatac sunt prea mult tributari scolii frankfurtere. Despre franckfurti zic doar ca au „infectat” stanga europeana astfel incat muncitorii de la Boulogne Billancourt care erau „garda imperiala” a PCF azi sunt votantii Marinei Le Pen. Asta fara ca zisii votanti sa isi schimbe prea mult conceptiile… Eu, cititor de Humanite am vazut cum intre 1970 si 1980 preocuoparea a trecut de la „masa” la „minoritati” …
Ori situatia economica a societatii romanesti nu se compara cu situatia din vest…
In fine .. in fine prea multi „intelectuali” de „stanga” sunt „de stanga” doar prin imitatie cacademica a vestului si „stanga” lor se demonstreaza prin citate din autori „recepte”.
Cam asta este si „Demosul” vost. E ceva ca „poporul” lui JJ Rousseau eu voi democratie da nu pentru catei!
Cat despre mic burghez … asta e incadrare din anii 50. Cand cine nu era muncitori, taran ci statea la birou era „mic burghez” . Adica stare mixta – aspiratii „burgheze” insa obligati sa munceasca (burghezii nu muncea exploatau). Clasa „educabila” insa ratacita. EU eram de origine mic burgheza .. nu parea intelegeam ce e aia dar simteam ca nu e chiar de bine .. apoi, de dupa 1970 mic burghezu devine „intelectual” desi de f multe ori este doar TESA . Este clasa unui Rica Venturiano , a lui Lefter Popescu, conu Leonica, Mitica Popescu . Si din care iesi Maimuzzolini.
A da. A se observa si romanul „Drumul spre inalta societate” – in Anglia anilor 45-55 … cand muncitorii calificati („aristocratia muncitoreasca”) au venituri superioare functionarilor insa functionarii copiaza stilul de vita sa zicem „burghez” . Situatie comuna in multe alte tari insa cel mai binse descrisa in acest roman.
Din acest mediu – functionarime, mici comercianti si alti tejghetari – s-au recrutat multi „revolutionari radicali” si provine si scoala frankfurtera (pe astia ii detest intr-un mod absolut stalinist. Sper ca stiti ce a facut Stalin cu stangistii si anarhistii.)