Visul economic românesc este bazat pe lacrimi

Social-democrații încearcă să transfere povara contribuțiilor sociale asupra angajaților. Sindicatele plănuiesc deja greve și proteste. Tensiunea socială crește pentru că, indiferent de mărirea veniturilor și creșterea economică, 32% din salariații cu norma întreagă lucrează pentru salariul minim, iar munca e din ce în ce mai precară în multe dintre profesiile

Intențiile guvernului Mihai Tudose de a transfera, începând cu 1 ianuarie 2018, povara pentru plata contribuțiilor sociale asupra muncitorilor provoacă o rezistență din ce în ce mai mare în rândul angajaților. Proiectul ordonanței de urgență prin care se va schimba Codul Fiscal prevede o scădere a contrubțiilor sociale de la 39,25% la 37,25%, și în același timp întroducerea unei taxe de solidirate de cei 2% reduse pentru angajatorii (adică contribuțiile de fapt nu scad). Angajatorii vor trebui să plătească doar contribuțiile pentru șomaj, accidente de muncă, concediu de boală și creanțele salariale. Din nivelul actual al contribuțiilor angajatorilor – 22,25% din salariul brut, 20% vor trece la angajat, iar 2-2,25% (cifra variază din cauza definirea ei neclară) vor fi plătite de către angajator. Avantajul va fi valabil doar pentru unele catergorii de salariați, în timp ce alți așteaptă salariile net lor să scadă.

Sindicatele critică măsura, argumentând că aceasta violează un principiu de bază în relațiile dintre angajator și angajat, respectiv solidaritatea în diviziunea obligațiilor pentru asigurările sociale. Este o problemă gravă pentru că dacă măsură nu e însoțită și de obligația creșterii salariilor pentru angajatorii, ea va duce la scădare cu până la 26% a salariilor nete – după calculele unor specialiști în dreptul muncii. Dar patronii nu au făcut o astfel de promisiune. Guvernul și-a anunțat intenția de a-i compensa pe angajați, reducând taxarea veniturilor, de la 16% la 10%, și crescând salariul minim, de la 1.450 RON la 1.900 RON. Chiar dacă aceste măsuri compensează pierderile din contribuția netă, muncitorii vor avea un avantaj foarte mic din întreaga operație.

Organizațiile patronale sunt mulțumite cu intențille guvernului, a declarat premierul Tudose după o întâlnire trilaterală cu patronii și sindicatele. De fapt, schimbările le vor elibera pe angajatori din povara contribuțiilor, lasându-le cu niște obligații simbolice către angajați. Dezechilibrul în ceea ce privește munca și capitalul, care este mult în avantajul patronilor, va crește cu efectele-i concomitente: creșterea inegalității, erodarea solidarității, creșterea nesiguranței sociale, etc. Social-democrații declară vehement că toții vor avea de câștigat din inițiativa lor, dar sindicatele au o altă opinie.

Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România ”Frăția” deja a anunțat că va organiza greva generală și urmează să anunțe când aceasta va avea loc. Sindicatul ”Frăția” are câteva sute de mii de membri în domenii precum sănătatea, comunicațiile și transporturile. O companie cheie pentru economia românească – Dacia, va face și ea un protest în cadrul programei de lucru (pe 7 noiembrie) din cauza schimbărilor plănuite de guvern. La proteste sunt așteptați în jur de 10.000 lucrători din sectorul auto. Un alt sindicat – Cartel ”Alfa” – i-a cerut președintelui Klaus Iohannis să medieze în dialogul dintre guvern și sindicate.

Guvernarea aparține social-democraților, dar Iohannis este susținut de auto-numitele forțe dreptei. Președintele a criticat inițiativa guvernului, dar a făcut-o într-o manieră în care a susținut măsurile de care vor beneficia patronatele. De exemplu, Iohannis a spus că ”la prima vedere măsurile arată bine”, dar analiza lui identifică și anumite probleme. De exemplu, transferul contribuțiilor sociale către angajați nu e complet, ci doar parțial, pentru că rămâne în vigoare în așa-numitul ”impozit de solidaritate” de 2,25% – contribuția angajatorilor. Dacă se ia salariul mediu din România – 3.300 lei brut, 2.335 net, după reforma fiscală aceasta va crește cu 3 lei (1,27 lv) sau cu 0,1%. Bineînțeles, Iohannis a avertizat guvernul să nu se aventureze, a menționat Comisia Europeană ca autoritate și a subliniat că România pierde predictibilitatea sa în plan politico-economic din cauza ”revoluțiilor” realizate de guvern.

De fapt, organizații importante ale capitalului – precum Consiliul Investitorilor Străini sau firma de consultanță Deloitte, și-au exprimat rezervele vizavi de schimbările preconizate. De exemplu, s-a spus că schimbările sunt realizate fără o evaluare profesionistă a guvernului sau că vor împiedica munca organizațională și contabilă, pentru că schimbă parametrii fiscali de până acum, etc.

”Platforma 100” – inițiativa politică a fostului premier tehnocrat Dacian Cioloș și-a exprimat criticile sale: ”Creșterile salariale promise în campania electorală de 20-30% rămân astfel pe hârtie. Pe scurt, prin artificii aritmetice, salariile cresc fără să crească și impozitele scad fără să scadă (cotele de impozitare scad fără ca impozitele să scadă).Sistemul actual al împărțirii contribuțiilor între angajat și angajator are avantajul de a oferi statului posibilitatea de a aplica politici economice mai bine țintite și în concordanță cu evoluția economiei”

Remarca ”Platformei 100” merită atenție pentru că social-democrații au avut un rezultat excelent la alegerile parlamentare din decembrie 2016 exact pentru promisiunile privind creșterile salariale și scăderea taxelor. Confruntați cu deficitul bugetar nepreconizat, rămășiță a guvernării Cioloș (noiembrie 2015-ianuarie 2016), social-democrații au constatat că veniturile bugetare nu sunt suficienție pentru realizarea intențiilor inițiale privind creșterile salariale. În vara lui 2017 social-democrații au lansat multe idei bombastice privind schimbările fiscale – de exemplu înlocuirea taxei corporative cu taxa asupra cifrei de afaceri. Până acum inițiativele lor au fost doar o furtună într-un pahar cu apă.

Acum pentru social-democrații este important să realizeze cel puțin o inițiativă din cele promise în campania electorală, respectiv veniturile și reforma fiscală. Chiar dacă se laudă că ajută capitalul național și oamenii muncii, social-democrații români, după vechea lor tradiție, fac schimbări în beneficiul capitalului străin. Acesta va câșitgă cel mai mult din trecerea contribuțiilor sociale la angajați și asta va fi un nou (alt) ajutor pentru marele capital, fiindcă în ultimii ani s-a împământenit  practica ca cele mai multe firme străine să nu plătească taxa de profit, câștigul pentru România rezumându-se doar la asigurarea unor salarii și locuri de muncă pentru populație.

Totodată, forțele de dreaptă din România sunt recunoscute pentru capitularea lor în fața voinței investitorilor străini. În 2011 guvernul conservator al premierului Emil Boc a schimbat Codul Muncii și Legea Dialogului Social la dorințele investitorilor străini și mai ales ale reprezentanților business-ului american din țară. Asta a îngreutat adițional posibilitățile pentru muncitori de a se organiza în sindicate și să obțină contracte colective de muncă la nivel de întreprindere, sector sau chiar nivel național.

Influența schimbărilor legislative din 2011 a fost în centrul atenției sindicaliștilor, experților și a oamenilor muncii care au participat la discuțiile din București, din 30 octombrie 2017 – despre dialogul social și despre drepturile muncii pentru cei care sunt angajați pe cont propriu în așa-numitul sector creativ. Organizate de Asociația Conect și susținute financiar de Programa de cooperare elvețiano-română, ei au indicat situația gravă a muncii din România. În cadrul evenimentelor au fost prezentate două documente, la ediția a două a lor – ”Analiza impactului legislației dialogului soical adoptate în 2011. Cercetare sociologică și juridică”, o analiză a consultantului de politică socială Ștefan Guga și avocatul Camelia Constantin și raportul ”Munca atipică în România. O perspectivă de ansamblu” (Ștefan Guga).

Activitățile guvernului actual, ”unul de stânga” după cum ei se auto-identifică, intră într-o tradiție lungă a luptelor împotriva muncii și în beneficiul capitalului din România. Reformele dreptului muncii și ale dialoglui social din 2011 stipulează că o organizație sindicală ar putea fi inființată doar dacă ea are cel puțin 15 membri angajați de la aceiași firmă. Guga a arătat că 92% din intrepreinderi în sectorul privat sunt firme cu sub 15 angajați, așa că acolo nu se poate organiza în sindicate.

Contractele colective de muncă (CCM), se crede, sunt o garanție pentru condiții mai buni de munca. Dar după datele din cele două rapoarte, doar 7% dintre CCM în sectorul privat sunt negociate și semnate de sindicate. 93% dintre acestea sunt semnate de așa-numiții reprezentanți ai angajaților. Reprezentanții angajaților e acea formulă inventată post-reformele din 2011 cu scop de a slăbi activitatea sindicală, scrie site-ul campaniei ServiciUșor a Asociației Conect.

Sindicatele pot primi susținere în negocierile cu angajații de la federațiile și confederațiile unde sunt membri, în timp ce reprezentanții angajaților sunt singuri în față de managerilor și proprietarilor firmelor. Sindicatele pot prezenta membrii săi în comisiile de disciplină, în fața curții și a altor instituții de stat, care este o altă diferență vis-a-vis de reprezentanții angajților. Sindicatele pot și să susțină material membrii săi în prestarea muncii lor, să organizeze cursuri de pregătire, în timp ce reprezentanții angajaților nu pot. Acești reprezentanții nu pot semna CCM la nivel național sau sector, ci doar la nivel întreprindere. Nici sindicatele nu pot semna un CCM la nivel național după legislația din 2011, dar ele pot semna acesta la nivel sector. Nu e clară și procedură de alegere a unor reprezentanți. Este teoretic posibil ca oamenii din departamentul de resurse umane al unei companii să devină reprezentanții angajaților.

Este adevărat că salariul minim din România s-a dublat în ultimii zece ani. În acest moment țara are cel mai mare salt salarial din UE. Însă în același timp cel puțin 32% din salariații cu norma întreagă muncesc pentru salariul minim. Asta înseamnă că saltul în salariul mediu nu indică în atât de mare măsură reușita economică a românilor. El mai mult vorbește despre creșterea inegalității dintre cei cu venituri mari și masa care trăiește cu venituri minime. Nu e întâmplator că social-democrații vor să ridice salariul minim, făcând, în felul acesta, și ceva pentru electoratul lor – acei oameni din orașele mai mici și cu posibilități financiare mai reduse.

Nesiguranța domină piața muncii și când e vorba de oamenii care au educație înaltă și sunt din orașe – adică aceia care nu arată la prima vedere că fac parte din grupurile de risc social. În 2016, 24% din contractele de munca semnate au fost pe termen determinat – un semn de nesiguranță a muncii. De exemplu, actorii deseori muncesc cu acest fel de contract sau cu contracte chiar mai precare, de drepturi de autor.

În cadrul discuțiilor de la București, cei din profesia actorilor au vorbit despre faptul că inclusiv la teatrele cele mai respectate există exploatare. Oamenii tineri sunt forțați să repete fără să fie plătiți sau sunt puși în situația de a aștepta veniturile doar în condițiile în care piesa lor va fi aprobată pentru punerea în scenă. Chiar și în acest caz, ei sunt dependenți de biletele vândute, cele care, în lipsa promovării, nu sunt vândute prea mult. Actorii sunt doar o minoritate pe piata muncii din Romania. Contractele pe durata determinate sa folosesc si in industrie sau servicii, și oriunde ei înseamnă o precaritate mai mare a muncii.

România are cele mai reduse tarife pentru munca traducătorilor din UE, a constat un alt participant la discuție – Ciprian Șiulea – fondator și fost președinte al Asociației Române a Traducatorilor Literari. În opinia acestuia, lipsa unei organizației care să negocieze pentru drepturile traducătorilor în fața reprezentanților editurii a dus la aceste tarife scăzute. Chiar în Bulgaria se plătește aproape două ori mai mult pentru traduceri, a spus Șiulea.

O conlcuzie a tuturor participanților a fost că numărul conflictelor pentru drepturile de muncă, între lucrători și angajatori, s-a redus drastic după 2011 din cauza condițiile economice noi și a legislației noi. Dar pentru a avea loc o schimbare pozitivă numărul conflictelor trebuie să crească. Intențiile sindicale pentru greve și proteste fac parte din această recuzită pentru lupta pentru apărarea drepturilor, unele din ce în ce mai reduse ale angajaților din România. Lipsa acestei rezistențe ar putea duce la o adâncire și mai mare a precarității românilor salariați.