Escalarea nouă a protestelor la nord de Dunare aduce aminte de revoluția din 1989. Și atunci, și acum întrebarea actuală este dacă rezultatul luptei este prestabilit sau dimpotrivă – marele tabere din ”statul adanc” romanesc se lupta cu sfârșit încert
Protestele din România din sfârșitul ianiariei și din începutul februariei arată că se adeverează așteptările despre care ”Baricada” a scris în decembrie 2016 după alegerile parlamentare.
Cele două mare tabăre politice din țara au intrat în război. Unul este cel care unește procuratura anti-corupție DNA, serviciul de informație internă SRI, marele cercuri dreptei românește și președintele Klaus Iohannis. Pe altă parte în conflictul stă dorința socialdemocraților care au câștigat alegerile parlamentare să schimbe regulile luptei împotrivă corupției, care a lovit greu clasa politică. Cum a fost aștept mai devreme guvernul socialdemocraților și liberalilor din formațiunea ALDE a folosit cererile obiective ale Curtei Europene a Drepturilor Omului, ale Curtei Constituționale și organizațiilor magistraților pentru clarificare unor texte, care sunt folosite în lupta împotrivă corupției. Așa cabinetul a primit un fel de alibi de a initroduce schimbări care îl plac cu argumentul că caută reforma și modernizare a justiției.
În sfârșitul ianuariei guvernul a emis ordonanța de urgența pentru reducere pedepșilor și grațiere a unor locuitori din pușcariile aglomerate. Cabinetul a zis că trebuie acționat pentru că altfel va fi introdusă o pedeapsă de 80 milioane de euro pe partea Curții Europene a Drepturile Omului în legatură cu condițiile din pușcariile. Guvernul Grindeanu a aprobat în noaptea de 31 ianuarie 2016 și o altă ordonanța de urgență prin care a decis că cazurile de abuz în serviciu în care prejudiciu e sub 200 000 de lei (44 000 de euro) nu vor fi urmărite penal. În loc ele vor fi considerați încalcare administrativă. Asta va scapa de justiție zece sau sute de politicieni care în momentuld e fața sunt urmăriți penal sau acuzați.
Lupta împotrivă corupției din România de obicei este interpretata ca act heroic al unor procurori idealiste care modernizează țara prin rezistența împotrivă ”hoțiilor” – sinonim pentru politicienii, care este folosit mai regulat pentru reprezentanții Partidului Social-Democrat. Dar anticorupția are și umbra. În 2015 România a fost pe locul trei în numărul cazurilor în care este condamnată de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) – după Rusia și Turcia. Deja ani de zile București e în primele locuri acestui clasament. Mulțimea de condamnări duc la platirea marelor compensări din bugetul statului.
Minute după anunțul știrei despre schimbările votate Facebook-ul românesc a reacționat ca înțepat, iar Piața Victoriei înainte de sediul guvernului a fost ocupată de zece de mii de protestatări. Ei au rămâs acolo și în orele mici a nopții în ciuda căldurilor. Au fost acolo și în noaptea următoară când după evaluarea jandarmeriei doar în București au protestat 100 000 de oameni. Alte zece de mii au ocupat piețile centrale orașelor mare ale țării.
Dorința de bază a protestatărilor a fost că lupta împotrivă corupției să nu fie diluată. Oameni din stradă au zis televeziunii naționale că felul în care schimbările se fac – în noapte, prin evitarea discuțiilor publice și ocolirea parlamentului, nu e acceptabil. Unele dintre cei nefericiți au vrut direct demisia guvernului.
Protestatării au fost înflamate și din cauza scepticismului sau către socialdemocrați, și din cauză simțirea că în spatele ”intențiile buni” se ascund acte răi. După părerea politologului liberal Sorin Ionița gradul general al agomerății din puscăriile românești este 100,7%. El recunoaște că există centre de detenție aglomerate, dar în același timp există și alte unde ocuparea e sub 60%. Ionița crede că efectul ordonanței de urgență pentru grațiere va fi scaderea gradului de aglomerare cu 10%. Dar acest efect ar putea fi realizat și prin simplu mutare a condamnaților din un centru de detenția la alt, crede liderul organizației neguvernamentale Expert Forum.
În alte cuvinte explicațiile ministrului de justiție Florin Iordache că există aglomerare în pușcariile nu sunt adevărate. Pare că scopul guvernului este să elibereze unele persoane politice care sunt apropriați socialdemocraților din închisoarele. Strada nefericită a ridicat loznica că criminali trebuie să fie în pușcarie și nu liberi.
Chiar mai dubios pentru oamenii care țin cauza luptei împotrivă corupției este că mulți politicieni vor scapa de la condamnări eventuale, dacă schimbările publicate în Monitorului Oficial întră în forța. Liderul socialdemocraților Liviu Dragnea, fostul ministru de interne Gabriel Oprea, fostul primar unui dintre sectorii Bucureștiului Cristian Popescu Piedone, considerat responsabil pentru tragedia din clubul ”Colectiv” sunt acuzați în dosare despre prejudicii de sub 200 000 de lei. Adică ei nu vor fi condamnați și vor scapa prin simplă plată a pagubile făcute.
Nu e de mirat că deciziile luate provoacă multe emoții, ironie, ura în locuitorii orașelor mari din România. Susținerea guvernamentală pentru schimbările nu e simplu un semn de prostie sau cinism, dar arată și o pictură mai complexă a societății române.
Până la acest moment lupta împotrivă corupției are mare reușiri daca se crede că generatorul ei de bază este clasa politică. Fiecare an DNA raportează multe cazuri când politiceni la niveluri diferite sunt condamnați. Dar încă lupta înpotrivă corupției aproape deloc nu s-a ocupat cu business-ul străin în capacitatea lui de generator unor șpăgi. Nu există îndoială că marele business în fiecare țara este totodată un mare factor care generează corupție.
Lupta împotrivă corupției realizează un efect dorit de la mulți oameni – curăță scena din dinozaurile politice ale tranziției și deschidă spațiu pentru sânge nouă în politică – de exemplu pentru Uniunea Salvați România – partidul cel al treilea după numărul deputăților din parlament. O parte din efectul anticorupției este că erozia partidelor politice, scaderea credinței parlamentului român și afirmarea tezei că toți din politica sunt hoții. Așa se ajunge la momentul în care instituții care nu sunt alese democratic și sunt organe de control asupră societății – precum servicii secrete și procuratura anticorupție, au încredere societală mai mare decât instituțiile alese și democratice precum parlament. Și societatea se aluneca către gândire că anumite grupe și forțe sociale sunt corupte și mincinose în natura sa, că drepturile lor trebuie limitate, în timp ce alte grupe sociale – precum clasa urbană de mijloc sunt după definiție proprietări unui autoritate morală…
În acest context devine mai clară situația de astăzi în care se luptă lobiurile care susțin lupta împotrivă corupției și cei care îi se opun. Președintele CEDO Guido Raimondi deja a zis că numărul dosarelor împotrivă României care sunt legate cu condițiile de detenție a crescut cu 108% în 2016. Raimondi insistă că Bucureștiul trebuie să găsească soluție.
Guvernul Grindeanu folosește asta și alte dorințe obiective pentru schimbări legislative pentru a redefini lupta împotrivă corupției într-un fel care să lucrează în interesul celor care sunt lovite din ea. Pe altă parte forțele care susțin cele două ordonanțe probabil cred că după venirea lui Trump din Casa Albă și după rezultatul bun al socialdemocraților la alegerile din decembrie situația din țara și din lume e mai diferită decât cea în timpurile de proteste mare în trecut. În
În noiembrie 2014 proteste analogice au precedat victoria lui Klaus Iohannis la alegerile prezidențiale, iar în noiembrie 2015 demonstrații contra lupta împotrivă corupției au dus la demisia guvernului Ponta. La rândul său lobiurile care continuează să sustină lupta împotrivă corupției vor România să nu facă pasuri afară de cursul euroatlantic drept.
Ceea ce impresionează e că cele două tabăre din politica românească comunicează între sine provocând demonstrații stradale cu sute de mii de participanți – proteste, relatate live la televiziunurile naționale într-un fel care amintește de revoluția din 1989. Protestatării singuri fac analogia cu timpurile grele când regimului comunist lui Ceaușescu a plecat la prețul de peste 1100 victime. O întrebare suna logic când omul se uita la relatările live din puncturile protestelor din toată țara fiecare seară: oare este adevărat că lobiurile din ”statul adânc” românesc nu pot să ajung la înțelegere intre sine și mii de oameni sunt prinse în lupta între tabărele cu sfârșit deschis? Sau dimpotrivă – rezultatul meciului deja se știe? Oare emoțiunile extreme, cuvintele puternice și patetice, ciocnirile între polițiști, galerii de ultrași și protestatări nu duc la o succesivă nouă balanța între ei care din nou va fi numai temporară?
