Şomajul nu mai este marea problemă a Bulgariei. Problema este că în timp ce aproape toţi lucrează, puţini culeg roadele acestei munci
În ultimii ani Bulgaria se poate lăuda cu unul dintre cele mai reduse niveluri ale şomajului din UE, oferind argumente premierului Boiko Borisov, acesta afirmând, în stilul-i specific, că țara (practic) se apropie de situaţia ocupării totale a forței de muncă. Are și motive să spună asta, chiar dacă piața muncii este mult mai complexă. Dacă avem o ocupare aproape completă a forţei de muncă, atunci ar fi logic să ne gândim la calitatea locurilor de muncă, la valoarea adăugată a lor pentru economie şi la posibilităţile de dezvoltare oferite lucrătorilor.
În acest cadru, lucrurile nu arată deloc bine. Datele ministerului finanţelor pentru anul 2017, publicate ca răspuns la întrebărea deputatului Jelio Boicev, arată că 1,66 milioane de angajați declară o bază fiscală anuală (după deducerea asigurărilor sociale) de până la 6.120 de leva (3.129 de euro) sau în medie până la 510 de leva (261 de euro) lunar.
Asta înseamnă că 53% dintre cei ocupaţi câștigă, după impozitul de 10% pe venit, nu mai mult decât 460 de leva net (235,2 de euro). Bulgaria este singurul stat din UE în care nu există, sub o anumită formă, un minim neimpozitat. Venitul mediu disponibil lunar (după toate deducerile) pentru oamenii din această categorie este de doar 234 de leva (120 de euro).
Cei care declară o bază fiscală lunară până la 1.000 de leva (511 de euro) sunt în număr de 811.000 sau 26% dintre cei ocupaţi. Asta înseamnă că 4 din 5 angajați primesc sub 900 leva venit net (460 de euro). Mai jos se văd grupurile de venituri şi procentul fiecărui dintre ele în raport cu toţii ocupaţi:
Persoanele cu baza fiscală peste 4.900 de leva (2.505 de euro) sunt 40.000 sau 1,3% dintre cei ocupaţi. Anul trecut deputatul Lalo Kirilov din Partidul Socialist Bulgar a cerut date despre persoanele cu venit impozitat peste 5.000 de leva (2.557 de euro), care atunci erau în număr de 33.000. Chiar dacă graniţa valorile diferite nu permit o comparaţie exactă, putem presupune că numărul persoanelor din această categorie creşte cu aproape 17-18% pentru al doilea an succesiv. Venitul lor disponibil creşte în același ritm, fiind în jur de 12.000 de leva lunar (6.136 de euro). Bineînţeles, cea mai mare parte dintre ei au venituri aproape de marginea de jos (5.000 de leva – 2.557 de euro), dar media se ridică din cauza minorităţii compacte a bulgarilor superbogaţi.
De exemplu, dacă un deputat declară venituri de 37 milioade de leva în anul 2017, calculul mediu este distorţionat. Cei cu veniturile cele mai mari (cu baza fiscală lunară de peste 8.900 de leva (4.551 de euro) sunt în număr de 15.000 de oameni cu venit disponibil lunar medie de aproape 22.000 de leva (11.249 de euro). Ei reprezintă 0,5% din toţi angajaţi, care fac, în medie, de peste 90 de ori mai mult decât cei 53% dintre cei anagajaţi cu venit disponibil de sub 460 de leva (235,2 de euro).
Distribuţia bogaţiei produsă de societate se poate vedea uşor în impozitul pe veniturile persoanelor fizice, acesta fiind de 10% pentru toate categoriile de venituri:
Se observă că 80% dintre cei care lucrează au o bază fiscală de până la 1.000 de leva (511 de euro) şi însumează numai 40% din venitul întregii societăți. Jumătate dintre lucrători au o bază fiscală lunară sub 510 de leva (261 de euro), ceea ce înseamnă numai 16,7% din venitul total societal. Pe de altă parte, 0,5% dintre cei angajaţi cu o bază fiscală peste 8.900 de leva (4.551 de euro) generează 14,4% din întregul venitul național.
Comparativ cu anul anterior (2016), asta arată o mai mare concentrare a bogaţiei la vârful piramidei veniturilor. Nu e ceva neaşteptat dacă ținem cont de faptul că anul trecut Bulgaria a devenit cea mai inegală ţară din UE. Coeficientul Gini, care masură inegalitatea în ţările lumii, a trecut de pragul psihlogic de 40, iar tendinţa este ună opusă mediei europene.
În sfârşit, premierul Borisov este corect când spune că şomajul nu mai este o problemă. Marea problemă este că în timp ce toţi lucrează, puţini culeg partea corectă a roadelor muncii lor. Această tendinţă nu se va corecta de la sine. În contextul lipsei unei politici redistributive a statului, în continuare ea doar se va adânci și mai mult.
