Sărăcie cu voie de la partid

Plutocrații pesediști reproduc social sărăcia

Capitalismul occidental nu-și propune să dezvolte regiunile sărace, însă ce fac funcționarii însărcinați să facă această dezvoltare? (foto: Partidul Social Democrat, CC BY-SA 2.0)

Nu am priceput de ce pentru unii oameni, care nu sunt nici urmași direcți din nomenklatură, nici membrii de partid, Partidul Social Democrat (PSD) e un partid demn de apărat în fața atacurilor opoziției, care, atunci când nu e Uniunea Salvați România (USR), se referă la aripa occidentală a SRI și DNA, un fel de instituții-anexă ale US Embassy.

Ce mare lucru e PSD-ul acesta? Un partid de căței la fel de supuși și lipsiți de putere ca toate celelalte partide atunci când votează pentru rachete Patriot, fiindcă așa au primit ordin de sus sau, mai degrabă, așa cred ei că pot fi îmbunați Zeii cei răi de azi. E partidul de guvernământ dintr-o semicolonie, cu o suveranitate garantată exclusiv de afară. Ce doctrină de stânga are PSD-ul? În afara faptului că vântură clișee naționaliste care put a legionarism sau ceaușism târziu, nimic progresist. În afară de moaște și cântece lăutărești, PSD-ul nu are o altă înțelegere a tradiției. Ce model economic are? Nici unul. Dincolo de căpușarea fondurilor publice, acest partid de paraziți economici absoluți nu știe sa livreze nimic. Tanti Firea a dat bairamuri in valoare de 100 de milioane de euro in primele 11 luni din 2017, toate stipendiate de bucureșteni din taxe și impozite. Iar oamenii de afaceri din PSD sunt din categoria ,ʽsă zici mersi că îți plătesc și salariul ăla de 700 de lei la negru lună de lună, vierme ce eștiʼ.

PSD-ul conduce de decenii județele din sudul și estul României. Sunt pe veci stăpâni în Dolj, Olt, Teleorman, Ialomița, Vaslui, Vrancea, Botoșani, etc., etc. Sunt județele cele mai sărace ale României, cu cele mai degradante valori ale Indicelui Dezvoltării Umane (IDU). Șomajul e la cote alarmante, migrația așijderea, abandonul școlar e o realitate flagrantă. Sigur, nu putem să (ne) întrebăm ce s-a întâmplat în aceste județe timp de 3 decenii și asta pentru că ne-a luat-o doamna Lia Olguța Vasilescu înainte. Ministresa Vasilescu de la Dolj, peremista de ieri (cu Antonescu la butonieră), regalista de azi, ce plânge cu lacrimi de crocodil la moartea regelui Mihai, adunând 8.000 de olteni să ʽboceascăʼ și ei un pic prin centrul Craiovei, afurisește marele capital. Cică el e vinovat pentru prăbușirea economică a regimurilor dinastice pesediste de Teleorman, Olt, Vasluii… Va să zică, capitalismul este de vină. O fi, dar Olguța nu știe, sau poate că nu a aflat încă, despre Vagabond Capitalismii? (A vagabond as is well known, moves from place to place without a fixed home. However, vagabondage insinuates a little dissolution – an unsettled, irresponsible, and disreputable life, which indeed can be said of the globalization of capitalist production.). Multinaționalele, ca reprezentante ale marelui capital, au ca interes general nu dezvoltarea armonioasă a României (referindu-ne doar la cazul particular prezentat de ministresa muncii de la noi). Sunt puțin mai pragmatice: Dumnezeule, vor doar maximizarea profiturilor. Și de aici vagabondajul. Capitalismul ʽvagabondeazăʼ pe la Cluj, prin Ilfov, prin zonele în care el se simte bine și face profit. Doamna Olguța Vasilescu, capitalismul nu are în fișa postului (și) dezvoltarea Oltului, Teleormanului și Doljului. Dezvoltarea regională o lasă o lasă în seama policy makers-ilor, celor din categoria cărora și dumneavoastră, cu onor, faceți parte. Voi, ca administratori ai României, trebuie să produceți politici publice menite să contribuie la dezvoltarea unor regiuni înapoiate. Or noi observăm, de 30 de ani încoace, că partidele, toate (cu PSD cu tot), în județele prăbușite economic, distribuie niște pungi cu mălai și făină la Paște și Crăciun, plus, în timpul campaniei electorale, ceva turism ecumenic pentru bătrâni și nevoiași. E forma maximă de protecție socială pe care o face în particular PSD-ul, că despre el vorbim acum.

Ei sunt niște patroni, boșii locali care, ajutați de niște punteros, fac și desfac politica din teritoriu. Spre deosebire de America Latină, acolo unde acești brokeri locali fac totuși ca viața să meargă înainte, îndulcind viața locală afectată de politicile neoliberaleiii, aici, brokerii noștri doar adâncesc sărăcia și, mai apoi, se plâng de răul tratament la care ne supun, îi supun, multinaționalele. Ei uită să ne spună că 1 din 10 copii născuți după 2010 este al unei adolescente cu vârsta cuprinsă între 15-19 ani, că 10% din totalul avorturilor sunt făcute de adolescente, că o treime din tineri fumează și că 10% din adolescenți consumă zilnic alcooliv. Mai mult, 60% dintre tinerii între 18 și 34 de ani locuiesc cu părințiiv, 43,3% de tineri în intervalul de vârstă 12-17 ani locuiesc în încăperi supraaglomeratevi. Într-un mod covârșitor, aceste cifre se conturează contabilizând datele din județele precare ale sudului și estului României. Pe care pesediștii le conduc de când lumea. Dar sigur, e ușor să te speli pe mâini și să arunci pisica (moartă) în curtea marelui capital. În loc politicilor publice, avem ineficiente jocuri de cuvinte. Acompaniate de Saturnalii cu lăutari, baiadere, sarmale și cârnați. Realitatea e dură și aspră. Iar PSD-ul nu o contestă, o întărește.

PSD este practic o cloacă de ultra-reacționari abominabili. E centrul de comandă al conservatorismul românesc în mizerie, bazat pe dictatori patriarhali, semianalfabeți și organizați în haite supuse. E un partid de nimeni, în fond, odată ce treci granițele.

Unii zic ca alternativa e sinistră, compusă din neoliberali rasiști, care vor să vadă oamenii simpli murind în chinuri. Pentru Vasile Ernu, corupția este ultimul liant social înainte de prăbușirea în fascism. Ciocoiului ii mai scapă firimituri la masă. Pentru alții, corporatismul anti-plebe și anti-șomeri și anti-săraci este boala ideologică a timpurilor noastre. Ajung sa ia apărarea PSD-ului pentru că, vezi Doamne, partidul ăsta de securiști, cu vile pe Coasta de Azur, pune bețe în roatele capitalismului global. De când au ajuns înapoierea și regresul la mizeria marginală alternativa la lupta românească împotriva tiraniei Wall Street-ului? Promit și noi că nu ne spălăm o lună pe cap ca să luptăm împotriva H&S.

E adevărat că tehnocratul la putere e antidemocratic și ideologizat, tocmai pentru că face politică. E la fel de adevărat că există forme extreme de piață liberă, pe care PSD-ul, jucând rolul violatorului protector, nu le are în cap. E adevărat că România a ajuns un laborator de experimente occidentale cinice, dar de aici până la întoarcerea națiunii în vizuina istoriei, adică într-un loc ca Teleorman, e cale lungă. Să fim bine înțeleși, cu voie de la György Lukács, noi nu putem să fim partizanii ʽsocial-democraților oportuniștiʼ, plutocrații pesediști care reproduc social sărăcia.


ii Cindi Katz, ʽVagabond Capitalism and the Necessity of Social Reproductionʼ, Antipode, Vol. 33, Issue 4, September 2001, pp. 709-728.

iii A se vedea Javier Auyero, Poor People’s Politics. Peronist survival Networks and the Legacy of Evita, Duke University Press, Durham & London, 2001.

iv Vezi Strategia națională în domeniul politicii de tineret 2015-2020.

v Eurostat, date pentru 2011.

vi Strategia națională în domeniul politicii de tineret 2015-2020, p. 13.


Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu, E-mail adresa Dvs. nu va fi publicat