Peştele, undiţa şi noua iobăgie

O poveste de la Dunăre

Cui aparţine undiţa şi cine se prinde la ea? (foto: Pexels, CC0)

Acum cîteva veri am mers să-mi vizitez moşul pe malurile Dunării de pe unde vin ai mei. Cu acest moş îmi termin povestea din Sectanţii. Între timp lacurile din jur au fost privatizate, iar “luciul apei” concesionat pe sute de ani unor “investitori strategici”.

Ascult discursul “investitorului strategic”, o firmă româno-americană: un oarecare John şi un oarecare Florin. Băieţi isteţi, culţi şi unşi cu toate alifiile globale.

Le explică oamenilor:

– Ştiţi, noi nu vrem să vă dăm peşte cum au făcut comuniştii, ci vă dăm undiţa ca voi să puteţi prinde peştele cu care să trăiţi.

Ştiţi, e o veşnică metaforă: socialiştii dau peştele, iar liberalii dau undiţa.

Ascult şi zic:

– Waw. Dar voi sînteţi băieţi de-ai mei. Vreţi să spuneţi că muncitorii trebuie să deţină mijloacele de producţie. Corect. Aici sînt de partea voastră. De unde atîta curaj??

– Ei, ei, Domnu` Ernu, nu veniţi cu idei periculoase, zice Florin.

– Doamne fereşte, doar vroiam să văd dacă e corect ce am înţeles că spuneţi voi. Deci nu vreţi asta? Îmi daţi voie să explic ce vreţi? Voi de fapt aţi privatizat şi concesionat pe doi bani toate apele de aici care erau bun al statului cu acces liber pentru oamenii locului. Şi acum le luaţi bani pentru ca ei să prindă peşte. Şi nu le daţi “undiţa”, ci le vindeţi sau îchiriaţi “mijlocele de producţie” de care ei dispuneau şi ei vor plăti cu vîrf şi îndesat: şi ei şi copiii lor. Care e legitimitatea acestui lucru? Ce vă face pe voi mai speciali ca să luaţi în posesie apele, pămînturile, mijlocele de producţie etc.

– Da dar noi sîntem investitori strategici, noi le oferim locuri de muncă ca ei să poată trăi din asta.

– Recapitulez: profitul scos cu truda lor din apele care le-au aparţinut dintotdeauna merge la voi, iar ei vor subzista pe salariu minim pe economie. Corect? Domnilor, dar ei trăiesc aici de peste 300 de ani şi nu au murit de foame: au pescuit şi au vîndut. Au crescut copii şi familii întregi din această muncă. Dumneavoastră le-aţi luat ce aveau. Da, în cîrdăşie cu statul şi acum le vindeţi cea ce ei déjà aveau.

– Nu înţelegi economia, domnule Ernu. Pămînturile, apele nu pot rămîne ale nimănui, au nevoie de stăpîn, au nevoie să fie întroduse în circuitul economiei globale. Uitaţi că noi le oferim condiţii şi ei nu vor să muncească, ci pleacă pe capete.

– Aerul pe cînd îl concesionaţi? Ah, ce stă aiurea şi nu produce! Cum de nu l-aţi întrodus încă în circuitul economic global?

Domnii mei de 300 de ani oamenii aceştia au locuit aici. Cu vremuri bune şi mai puţin bune. Nu au plecat nicăieri nici în vremuri de război. Ba din contra, fiecare familie are cîte unul sau doi morţi în război pentru ţara asta. Voi cîţi morţi aveţi în familie în război. Cum se face că investitorii strategici nu mor la război? Copiii voştri şi ai parlamentarilor cu care faceţi afaceri stau bine mersi la Londra pe munca acestor “leneşi”? Greşesc? Pe prima linie de război nu o să fiţi voi şi copiii voştri, ci tot aceşti “asistaţi şi leneşi” vor muri ca să vă apere vouă averile? Iar voi veţi face bani pe seama morţii lor. Ne facem că am uitat afacerea Skoda şi papucii lui Mociorniţa pentru armata română care a omorît mai mulţi ostaşi români decît gloanţele inamicului? Asta aşa pe limbajul patriotică drag vouă!

Fireşte că oamenii aceştia vor pleca de aici pentru că nimic nu le mai aparţine. Nu mai au pentru ce muri. Iar oamenii cînd nu mai au pentru ce muri, pentru că pămîntul, apa şi locul în care trăiesc nu le mai aduce minimul pentru existenţă, pleacă. Mă mir că încă nu propuneţi o lege care să lege omul de glie şi locul de muncă. Dar nu e departe acest moment. Toate semnele arată că ne întreptăm spre o nouă iobăgie sub alte forme.

Vasile Ernu

Vasile Ernu este născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al edituilor Idea şi Polirom. A ţinut rubrici de opinie în România Liberă, HotNews, Timpul, Adevărul, CriticAtac precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural.
A publicat: Născut în URSS, Ultimii eretici ai Imperiului, Intelighenţia rusă azi, Sectanţii-Mică trilogie a marginalilor, Intelighenţia basarabeană azi, Bandiţii – Mică trilogie a marginalilor.
Este unul din fondatorii şi coordonatorii proiectului www.criticatac.ro


2 Comments

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu, E-mail adresa Dvs. nu va fi publicat