One Comment

  1. Felicitari Emanuel, foarte consistenta recenzia, sigur o sa caut cartea aceasta. As vrea insa sa fac si eu 2 comentarii: (i) nu cred ca orientarea tematica spre familie se datoreaza lipsei de incredere in institutiile statului (ma gandesc daca ar fi fost o situatie inversa, ma indoiesc ca auzeam vreo manea despre primar, premier, parlamentari etc). si (ii) legitimitatea lor (in sensul de prezenta sociala consistenta) rezida in mediocritatea culturala a populatiei (un efect direct al tranzitiei post-comuniste) – oricat de accesibila ar fi linia melodica a manelelor si dincolo de subiectele abordate (multe puerile), incalca totusi (din cate stiu eu) cu nonsalanta multe reguli gramaticale fara a deranja chiar deloc publicul consumator (si asta cred ca este deja o chestiune emblematica, manelismul fiind in general asociat nu cu un spirit petrecaret ci cu unul incult si agramat). Altfel, este un fenomen care se preteaza evident la o abordare de antropologie sociala, felicitari inca o data pentru recenzie.

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu, E-mail adresa Dvs. nu va fi publicat